March 13th, 2009 | 
Author: 
Subiect despre care am auzit o discutie zilele astea si care mi se pare oarecum intrigant. Carevasazica, barfeste lumea cum ca aproape toate relatiile de lunga durata trec prin asa ceva la un moment dat, undeva in apropierea cifrei sapte.
Un fel de ” nici o minune nu tine mai mult de 3 zile “.. adica, dupa un timp, desi inca mai iubesti, nu mai esti indragostit. Apare rutina, dispare flacara, pasiunea initiala, incep sa-ti umble ochii etc. Nu neg ca nu se intampla. Insa nici nu mi se pare ceva obligatoriu, caci generalizari nu se pot face si exceptii de la regula vor exista mereu.
Ideea e ca, odata aparuta situatia de mai sus e greu de redresat, insa oricum, o relatie serioasa, de lunga durata, fie vorba despre casatorie sau nu, necesita aportul amandurora pe parcursul ei pentru a trece eventualele hopuri si a o cizela. Work in progress. Si nu zic efort, caci atunci cand la baza exista o temelie solida, nu faci nimic de “nevoie”, ci de bunavoie.
Probabil ca atunci are loc de fapt trezirea la realitate si descoperirea faptului ca nu prea iti cunosti partenerul/partenera atat de bine precum credeai, ca nu aveti prea multe in comun, ca defectele care si-au facut aparitia dupa “saptamana oarba” si luna de miere, cand ceata s-a luat de pe ochi, sunt mai serioase si mai greu de trecut cu vederea decat s-a crezut initial. Sau poate ca nici nu s-au observat pana atunci..
Cred ca nu degeaba se spune ca trebuie sa mananci un sac de sare cu cineva ca sa-l cunosti..perioada dinaintea casatoriei e frumoasa (ar fi si culmea!), insa dupa aceea incepe adevarata viata, cu responsabilitatile de rigoare, cunoasterea aprofundata a partenerului, cu modalitatile de abordare a perioadelor dificile, descoperirea (non)compatibilitatii, a toanelor, obiceiurilor fiecaruia, modului de exprimare si reactie in diferite imprejurari etc.
Acela e “testul de foc” si nu toti il trec, din pacate..tot mai multe casatorii se termina in divorturi in ziua de azi. Graba si modalitatile gresite de a selecta partenerul de viata sunt doar doua din motive, dupa parerea mea. Despre asta, probabil cu alta ocazie..Eu inca mai cred in dragoste si in eternitatea alaturi de persoana iubita! For all the good reasons, of course..
Posted in 
Tags: 
Ar mai fi cateva lucruri de spus.
- Aspectul uzurii. La inceput, in perioada oarba, nu observi. Apoi iti apar in ochi detalii ce nu-ti sunt pe plac. Dar le treci cu vederea pentru ca sunt minore. In timp, incep sa te racaie. Peste un timp le arunci in discutie ca argument. Apoi ajungi sa le reprosezi. Si iti faci tie din ce in ce mai rau pentru ca le observi de cate ori apar. Sau chiar cand nu apar. Incepi sa crezi ca celalalt face asta special ca sa te enerveze. Si totul poate degenera…
- Sentimentul sigurantei. Nu stiu de ce, deseori, dupa ce are loc protocolul numit casatorie sau dupa o perioada de timp de convietuire (actele au un rol major in toata chestia asta) incepi sa crezi ca celalalt iti apartine. Ai sentimentul ca este acolo doar pentru tine, oricum te-ai purta si orice ai face. Ca este datoria lui sa iti inghita orice. Uiti de aniversari, ignori nevoia de atentie a celuilalt, ii ignori gesturile de tandrete (esti obosit/a, te doare capul, ai avut o zi proasta…), te porti urat, il/o pui sa faca lucruri despre care ignori ca le uraste, uiti de pudoare si delicatete, calci in picioare dorinta de intimitate… multe altele. Lucrurile astea dor si se acumuleaza. Si toate vin dintr-un sentiment al sigurante fata de celalalt.
- Orgoliul. Orgoliul n-are ce cauta intr-o disputa cu partenerul. Orgoliul distruge sentimentele. Orgoliul naste gelozie maladiva.
- Lipsa de comunicare. In perioada oarba te intelegi cu celalalt din priviri. Apoi presupui ca este la fel in toate aspectele. Si nu este asa. Si uneori nu mai spui ce vrei sau ce crezi pentru ca iti inchipui ca celalalt trebuia sa inteleaga totul din privirea pe care i-ai aruncat-o. Cand se ajunge la explicatii, totul explodeaza.
…
Nu mai scriu ca iese mai mult ca postul tau..
Bine ai venit, Bogdan! (presupun ca acesta e numele) Nu-ti fa griji de lungimea textului – asa se nasc discutii interesante si asta e ideea blogurilor noastre. Sunt de acord cu aspectele subliniate de tine si stiu ca mai sunt multe de spus. Universul acesta al relatiei femeie-barbat este incomensurabil. Insa mai avem cativa ani buni la dispozitie sa tot palavragim despre el, nu?
cred ca omul mereu o sa ne surprinda. de la el te poti astepta la orice. nu e bine sa te iei dupa statistici, ele sunt facute doar pe un esantion de oameni, nu pe toti oamenii.
Personal, nu ma iau dupa statistici, caci nimic nu se poate generaliza, cum spuneam. Si da, chestia cu surprizele e adevarata – unele frumoase, altele nu..
Urăsc statisticile (mda, uite că urăsc ceva şi am zis în gura mare
) ce au ca subiect fiinţa umană pentru motivul că sunt construite pe o premisă falsă: uniformitatea personalităţii indivizilor.
@Saturnianul: da, asta zic si eu – la urma-urmei, “o mare parte” nu inseamna “toti”..exista mereu exceptii (din fericire..)
Nici măcar acea “mare parte” pe care o bagă statisticile în aceeaşi oală nu sunt uniformi. Practic se iau nişte aspecte relativ asemănătoare ale personalităţii indivizilor şi, prin uşoara forţare (care nu este observat de majoritatea) a acelor aspecte, sunt uniformizate ca să iasă statistica.
Dap..cunoastem cum se procedeaza cu chestiile astea facute “la gramada”, doar ca sa iasa rezultatul dupa cum vor unii..adica rezultatul se stie dinainte si apoi se face studiul