March 25th, 2010 | 
Author: 
Aparentele inseala. Sau altfel spus: ” Nu judeca o carte dupa coperti”..citeste-o, asteapta sa vezi cum se desfasoara actiunea si apoi formeaza-ti o parere. Da, titlul unei carti poate fi neinspirat..insa numai citind-o ne putem forma o opinie justa..care, bineinteles, va diferi de la individ la individ in functie de gusturile fiecaruia, cerinte, asteptari etc..prefer sa imi indrept atentia catre oameni in randurile ce urmeaza – paralela a fost strict introductiva.
Ne putem insela (si ne inselam cam des) in ce priveste o persoana – apropiata sau mai putin apropiata noua. Cateodata e de bine, alteori nu. E bine – atunci cand iti faci o parere initiala negativa despre cineva, iar in timp se dovedeste (in mod placut) ca ai gresit.. poti castiga din acel moment un amic, un prieten de ale carui valori te poti in sfarsit bucura..
E nasol atunci cand lucrurile se intampla in sens invers, cand persoana in cauza se dovedeste partial sau total altcineva comparativ cu perceptia ta initiala. Nasol, pentru ca de multe ori in astfel de cazuri esti deja apropiat, legatura s-a format in baza acelei perceptii si a avansat in timp..sunteti prietene/prieteni, confidenti, un cuplu/sot si sotie, iar descoperirea adevarului afecteaza mai mult cand sunt sentimente la mijloc..
Normal, cum ziceam la inceput, e nevoie de timp ca sa descoperi anumite aspecte..pe unele poate le afli prea tarziu..desi.. cand se poate spune ca e prea tarziu?..eu zic ca nu conteaza cand, conteaza sa afli. Macar sa stii clar ce si cum, nu sa te imbeti cu apa rece si cai verzi pe pereti. Sunt multi cei care isi creaza si isi vand o falsa imagine, care intind plase asemeni unui paianjen, asteptand sa le pice cate-o musca servita drept delicatesa intre o larva si-un tantar..bine-ar fi sa existe un radar pentru detectarea lor cu scop preventiv..alternativa pe care o avem la indemana este o doza substantiala de obraz gros si realizare (pentru a cata oara?) a faptului “shit happens” + atentie marita in tura urmatoare la panzele de paianjen..ca deh, asa iti pierzi increderea si nu o mai acorzi atat de usor si oricui..
De ce se comporta unii de parca toata viata le-ar fi un bal mascat? Nu li se prelinge vopseaua de la sudoarea aparuta ca urmare a stradaniei cu care vor sa para ceea ce nu sunt? Si cat de fraieri ne cred? Cat de fraieri suntem?..
Hai, gata mascarada, ati fost expusi!
(Sursa foto: Google search)
Posted in 
Tags: 
Intr-adevar… conteaza ca afli… si ce faci cu adevarul.
Bine zice vorba aia din popor, ca un om nu il cunosti total nici dupa o viata.
Si mai ales cand unii nu poarta masti din rautate, dorinta de a insela, ci le poarta fie din obisnuinta, invatati de mediu, sau din dorinta de a fi mai placuti celor din jur.
Dar orice bal mascat are un sfarsit… cand toata lumea da masca jos.
@Diana: bine-ar fi sa fie asa..eu insa cred ca se vor gasi mereu printre noi maestri ai prefacatoriei, minciunii, falsitatii..
Unii traiesc o viata intreaga cu masca pusa. Nici nu isi dau seama de asta.Au masca pe fata de cand s-au nascut.Sunt doar niste “mascarici”. Iar balul pentru ei, din pacate probabil nu se va termina niciodata.
@sufletica: da, asa e..este modul lor de viata, a doua “piele”..
welcome to my reality.. i hate masks..
@neo: si mie imi displac..cui ii face placere sa fie dus de nas, luat de fraier?..din pacate e realitatea noastra, a tuturor..
Unui om nu ii ajunge o viata ca sa se cunoasca cu adevarat pe sine, cu atat mai putin sa-i cunoasca pe ceilalti.
Unii poarta masti pentru ca vor sa ii pacaleasca pe ceilalti si/sau sa parvina. Altii poarta masti ca masura de protectie in special impotriva primilor.
@Lutyk: de acord cu cele spuse de tine..e pacat insa ca e mai usor sa te prefaci decat sa fii tu insuti..
Mai exista o situatie (bizara). Aceea in care comportamentul natural e considerat masca.
@Lutyk: nu m-am gandit la varianta aceasta..ti s-a intamplat?
am un prieten din copilarie caruia i se intampla tot timpul treaba asta. E un tip foarte vesel, vorbeste mult, si cine nu il cunoaste crede veselia lui e prefacuta, ca vrea doar sa epateze. Dar el asa a fost de mic copil.
@Lutyk: ce aiurea..cine se ia de viata unui om vesel?..ah, da – oamenii care nu stiu ce-i aia..
Foarte interesantă tema expusă de tine…din păcate, nu cred că e om care să nu poarte, chiar dacă doar uneori, şi mască…Din păcate, sunt unii pentru care masca devine un alter ego şi uneori ajung şi ei să se creadă aşa cum se arată celorlalţi, deşi nu sunt şi, cu prima ocazie în care este necesară revelarea adevăratei personalităţi, nu se mai pot ascunde şi oferă surprize nu dintre cele mai plăcute…dar vor găsi o scuză în ochii lor continuînd să se mintă în continuare într-un fel sau altul…
Pe de altă parte, de multe ori, înşelarea asta asupra cuiva ni se datorează pentru că, vrem sau nu să recunoaştem, din dorinţa de a fi fericiţi, iubiţi etc, din cauza şi a unei lipse de încredere în propria persoană, ne lăsăm înşelaţi şi ignorăm cât mai multă vreme orice ne-ar putea zdruncina impresia frumoasă până la ideală creată depsre cineva sau ceva…dar, în cele mai multe din cazuri, cheia este la noi, chiar dacă celălalt îşi poartă masca destul de bine…Mie mi se pare că, în timp, mai ales dacă, aşa cum spunea Lutyk, ajungem să ne cunoaştem cât se poate de bine pe noi înşine, reuşim să-i demascăm destul repede pe ceilalţi, poate chiar înainte de a investi prea mult sufleteşte…
Este foarte dureros când constaţi prea târziu, mi s-a întâmplat, dar, la un moment dat, detaşarea intervine natural pentru că trebuie să te detaşezi de un vis, de o imagine pe care o aveai despre cineva şi să realizezi că omul acela de fapt nu există, iar cel care există nu coincide cu cel faţă de care ai sentimente…este însă foarte greu…
Hai că am scris o postare, nu un comentariu
@Rontziki: nu-ti fa griji de lungimea comentariului – e “hartie” destula
In plus, parerea ta – ca si a altora – e importanta 
Ohooo, imi place enorm sfarsitul post’ului
cine stie cati monstrii si vrajitoare se ascund in spatele mastilor..
@Chocolatfollie: mersi
..fara numar, fara numar..
Aparentele inseala mereu, de aceea se spune ca nu e bine sa ai incredere in oameni…
@Andreea C.: bine ai venit, Andreea si multumesc de comentariu
In ce priveste cele spuse – as spune ca mai exista totusi persoane sincere, nu toata lumea se ascunde dupa deget..cateodata mai suntem si placut surprinsi..dar nu strica sa realizam ca e posibil sa fim si dezamagiti – ne face deziluzia mai usoara..
Ha, si eu care tocmai am decis sa imi pun masca. Am decis ca nu are rost sa fiu deschisa decat cu persoanele apropiate. Eu in general sunt o persoana sociabila si mi-e usor sa intru pe sub pielea cuiva, dar parca nu ma mai intereaza. Nu mai vreau sa ma cunoasca lumea care nu merita. Cei care isi vor da interesul inseamna ca vor merita.