AIMEE'S BLOG

Archive for the ‘Coltul cu opinii’ Category

“Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”..nu de alta, dar efectul-bumerang al actiunilor noastre – fie ele bune sau mai putin bune – sunt sigura ca a fost sesizat, simtit de fiecare din noi la un moment dat..nu poti face cuiva rau cu buna-stiinta si crede ca  vei scapa, ca totul va fi ok, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat..ignorarea gestului facut nu il anuleaza.

Acelasi lucru e valabil si cu reversul, cu faptele bune : poate ca “recompensa” nu vine neaparat de la persoana pe care ai ajutat-o, ci de la cineva pe care nu ai intalnit niciodata..”platile” acestea apar de unde si cand nu te astepti..insa apar, mai devreme sau mai tarziu..personal, daca nu pot  face bine, daca nu pot ajuta, incerc sa nu fac rau..in plus, binele are dimensiuni diferite: poate in ochii nostri un gest anume e  nesemnificativ, dar pentru altcineva este determinant. La fel sta treaba si cu raul.. Read the rest of this entry »

Va pasa de ce zice lumea despre voi? Si daca raspunsul este “da” – cat de mult? In ce masura va afecteaza parerea, spusele cuiva – cunoscut sau necunoscut ? Va schimbati  atitudinea, opiniile sau alegerile in functie de ce cred/zic altii? Sunt convinsa ca fiecare a ajuns la un moment dat sa se confrunte cu problema aceasta, foarte la moda (din pacate). Adica sa  aiba de-a face cu vecini, colegi care se baga in seama nepoftiti, care stau lipiti de vizor toata ziua pentru a putea mai apoi sa-si dea cu parerea despre cele vazute, sa barfeasca pe la colturi sau chiar sa se ia de viata ta asa, cu tupeu, fara ca macar sa li se fi cerut parerea. Ca na, ei stiu mai bine si le stiu pe toate. Si, in plus, sunt “perfecti”. Read the rest of this entry »

A mai trecut o saptamana..si al naibii de repede, ca de obicei..weekendul parca si mai si decat restul zilelor, desi nici ele nu se lasa mai prejos. Auzind comentarii in jurul meu, se pare ca nu sunt singura care simte ca trecerea timpului se realizeaza cu viteza melcului cand suntem copii si cu aceea a luminii cand ne maturizam ( o parte din noi )..singura explicatie plauzibila in ce priveste perceptia aceasta – zic eu – este cea legata de stadiul in sine al vietii noastre in care ne oprim sa analizam chestia asta: copii fiind, nu aveam in gand decat pauzele si vacantele (ok, nu generalizez, caci unii poate mai aveau si altele..) , deci e normal ca trimestrele sa ni se para ca dureaza o vesnicie si ca vacanta de vara este depaaaaaaaaaaarte rau; nu ne durea capul de ziua de maine, nu tu responsabilitati, nu tu nopti nedormite din cauza grijilor, intrebari fara raspunsuri, alea-alea.. Read the rest of this entry »

Un subiect care mi-a atras atentia – caci a revenit in discutie de cateva ori in ultimul timp in ce ma priveste – este acela al datoriei parintilor de a-si tine copiii in scoala pana la adanci batranete..sau, ma rog, colegiu, facultate, ce-o fi. Daca e sa fie.

Deci..unii sustin ca “turcul” (= parintii/ parintele) este obligat sa plateasca scolarizarea copilului/copiilor, ca este responsabilitatea lor, ca trebuie sa puna bani deoparte de cand sunt ei mici, eventual de cand afla femeia ca e insarcinata.

Bineeee. Insa..eu am zis si zic asa: ce te faci daca respectivii copii nici macar idei vagi nu vor avea sa continue cu invatatul dupa ce termina liceul? Read the rest of this entry »

Ma intreb cateodata daca e bine sa ai de unde alege Cateodata avem atatea alternative la dispozitie, ca ne deviaza de cap, nu alta.

Si ma refer la produse de orice fel. Mergi la mall, la supermarket, la cumparaturi, si de la produse mici, consumabile, pana la alimente de un anume fel etc. rafturile sunt pline de chestii de diferite culori, arome, forme, firme, oferte, ca efectiv nu stii la care sa te opresti, pe care sa pui mana. “A, uite fulgi de porumb..stai, ca uite, au si cu capsuni..sau sa iau cu ciocolata?..uite, mai putin zahar..sau mai bine fara zahar?..ah, de-ala care micsoreaza colesterolul..sau sa iau cu mure, fara zahar, fara colesterol?..” Si la fel cu pasta de dinti, cu cafeaua, cu iaurturi etc…alegeri, alegeri.. Read the rest of this entry »

Parerea mea este ca avem tendinte catre optimism sau pesimism ca si amprenta genetica, una sau alta din ele facand parte din caracterul nostru la fel ca si alte aspecte/trasaturi definitorii (introvertiti vs. extrovertiti, persoane calme vs. persoane usor iritabile, pasive vs. active etc.)
Cand esti un optimist convins, experientele, incercarile la care esti supus pe parcursul vietii nu te vor schimba intr-un pesimist; te vor face probabil sa te indoiesti de anumite lucruri la un moment dat, sa te infurii pe moment, insa felul tau de a fi va birui pana la urma (exista, desigur, exceptii)
Trecerea in sens invers ( de la pesimism la optimism ) mi se pare oarecum mai plauzibila, mai posibila, desi nu usor de efectuat. Pana la urma, ambele sunt modalitati de a vedea si aborda viata, anumite situatii ale ei – unii vor vedea jumatatea plina, iar altii jumatatea goala a paharului, unii vor fi mai “echipati” sa faca fata junglei in care traim, altii nu prea. Read the rest of this entry »

Am admirat-o mereu pe Tina Turner. Am vazut filmul ei biografic, i-am urmarit cariera, mi-a placut – si inca imi place – stilul ei, muzica. Am gasit pozele alaturate ca parte a unui articol de pe yahoo, daca nu ma insel, in care se punea oarecum in dezbatare aparitia ei pe scena.

Ah, da, si sa nu uit: se mentiona ca Tina are, la momentul efectuarii fotografiilor din concert, frumoasa varsta de 69 de ani! Intrebarea era daca e ok sau nu ca la varsta respectiva sa mai poarte mini si sa-si etaleze decolteul. Si lumea isi dadea cu parerea – unii pro, unii contra.

Eu zic asa: daca le ai, le ai, de ce sa-ti fie jena? Femeia arata remarcabil pentru varsta ei, sa recunoastem! Mi-a placut mereu tonusul ei muscular, si – fara nici o gelozie – recunosc ca are picioare frumoase. I-a stat mereu bine cu rochite mini si constat ca nu arata ridicol nici acum. Se mentine si bravo ei! Read the rest of this entry »

..cel putin in ce ma priveste. Sunt perfect constienta de preferinta unora (multora) pentru tatuaje sau, in cazul de fata, body piercing. Am dat peste pozele acestea pe net. Stiu ca sunt indivizi care vor sa socheze, sa atraga atentia si aceasta ar fi una din modalitati..personal, nici platita nu m-as expune unor astfel de torturi

Eu cred ca multi din cei ce apeleaza la ele – foarte tineri fiind cand iau decizia, fie din spirit de “turma”, pentru a face in ciuda parintilor, fie pentru ca au impresia ca vor avea trecere mai mare la fete/baieti sau din cu totul alte motive – nu se gandesc decat la momentul de fata, nu si la viitor. Mai mult ca sigur, in timp, majoritatea isi vor inlatura metalele aferente si vor cauta metode de inlaturare a tatuajelor.. Read the rest of this entry »

Am citit si comentat la un post al lui TiBi si – pentru ca universul acesta al femeilor si barbatilor este nelimitat si izvor nesecat de subiecte de discutii – am decis sa elaborez si eu putin. Venise vorba despre baietii buni, despre faptul ca femeile din ziua de azi nu ii mai cauta, ele alergand dupa alte prototipuri de barbati, alte “calitati” ale acestora, printre care, de ce sa nu recunoastem, multimea de zerouri din contul bancar.

De aspectul acesta vreau eu sa ma leg in postul de fata si de “fetitele” care il promoveaza. La materalism ma refer. Cu majuscule chiar, caci a luat proportii nebanuite, a pus stapanire pe parinti si copii deopotriva, ajungand sa devina “materie” predata la scoala vietii. Ceva care se rezuma cam asa : ” Nu fii prostuta, fata mamii, nu te mai lua dupa inima, ca o sa mori de foame. Nu poti trai din dragoste, sa stii! Cauta unu’ cu bani, sa te tina ca o printesa, sa nu-ti lipseasca nimic. ” Read the rest of this entry »

Se atinsese zilele trecute topicul comunicarii pornind de la postul lui Escu si continuand cu cel al lui Mihai, iar de acolo s-a ajuns la concluzia ca multi dintre noi prefera sa spuna lucrurilor pe nume, verde-n fata, fara ocolisuri. Eu ma numar printre ei. Spun ce am de spus fara sa ma ascund dupa deget si prefer aceeasi sinceritate in schimb. Doar asa pot afla care e problema, doar asa o pot remedia.

Iar aceasta tine de comunicare. Daca nu ne exprimam nemultumirile, insatisfactiile, daca nu spunem ce ne deranjeaza, nu ne putem astepta ca cei de langa noi sa ghiceasca ce este in mintea noastra. Iar daca lasam la latitudinea lor sa o faca, trebuie sa ne gandim ca e posibil sa interpreteze gresit ceea ce ne framanta si de aici pot aparea alte probleme sau complicatii.

Unii spun anumite lucruri doar pentru a rani sau a-si da importanta; eu incerc sa o fac in mod constructiv, in folosul meu si al persoanei cu care discut,  pentru a ne alege cu ceva in urma schimbului de idei, a sinceritatii cu care sunt expuse ele. Nu o fac din spirit de combatanta sau superioritate. Read the rest of this entry »