Multa lume se plange in ziua de azi din diferite motive, unele legitime, altele nu.
Eu zic ca e necesar mai intai sa fii fericit cu tine insuti, multumit cu sine, pentru a putea sa te “reversi” asupra unei alte persoane. Caci ii vei oferi parte din ceea ce ai, iar daca esti vesnic nefericit, nemultumit, complexat, ce ai avea de dat? Si cui i-ar trebui asa ceva, cand fiecare le are pe ale lui?
Da, cel ce te iubeste te accepta asa cum esti, cu bune si rele, dar sa nu exageram, asta nu inseamna ca trebuie sa inghita de toate in numele iubirii. Exista limite ale bunului simt. A nu se abuza.
Cat de greu este sa fii fericit? Pai, nu prea este. Cred ca, de fapt, ar trebui sa ne intrebam de cat de mult avem nevoie pentru a fi fericiti. Asta este ceea ce face totul sa para greu, la o adica. Faptul ca tot alergam dupa chestii mari, unele utopice chiar, ca le acordam puteri pe care n-ar trebui sa le aiba in determinarea fericirii noastre. Banii ar fi doar unul din exemple.
De multe ori ne facem singuri rau, ne rapim oportunitatea de a ne bucura de momente frumoase, unice pentru ca mintea si concentratia noastra este focalizata pe cai verzi. Si, precum stim, ocaziile se razbuna.
Fericirea in doi e minunata, caci e ceva deosebit sa poti impartasi ceea ce esti, ce simti, ce gandesti cu o alta persoana, sa te poti bucura la puterea doi. Nu suntem creati pentru a fi solitari. Totul e ok pana la un punct.
Alergatura si timpul petrecut la inceput ca sa iti croiesti un drum in viata, sa ai o cariera, o slujba stabila, satisfacatoare sunt lucruri cat se poate de valide si necesare.
Apoi..urmeaza petrecerile, flirturile, aventurile, ocaziile pe care nu vrei sa le lasi “sa-ti scape”, trairi intense..insa ajung si ele sa se toceasca la un moment dat, sa nu te mai satisfaca. Si realizezi ca nu in asta consta fericirea. Iti lipseste “ceva”, chiar daca personal esti implinit, multumit cu viata pe care o ai. Lipseste impartirea, impartirea la 2 a ceea ce ai.
Nu spun ca nu esti complet in lipsa unei persoane in viata ta, ci ca existenta acesteia iti coloreaza lumea in alte nuante, ca descoperi impreuna lucruri pe care nu le vei cunoaste singur.
Sa fii fericit nu este greu..sa gasesti persoana cu care sa multiplici aceasta stare..ehh, asta e alta problema..













e greu pana descoperi ca fericirea e langa tine mereu…
Intr-o forma sau alta, da, este..
Si daca ajungi sa imparti totul la 2 si realizezi ca nici asa nu-i bine? ADica fericirea nu poate fi constanta, ptk nu ne-am mai putea bucura de ea daca ar fi ceva permanent? ORice ar fi, nu o sa fim multumiti nicicum
eu zic ca este mai importanta iubirea…
Iubirea e raspunsul la multe intrebari. Ea cuprinde multe in universul ei, caci nu vine singura, ci insotita de multe altele. Bine ai venit, TiBi!
@Lolissima: ar fi minunat daca fericirea ar fi constanta.. eu nu m-as supara si i-as face fata
De impartit nu o poti imparti cu oricine..caci daca nu e ok, nu esti fericit, si imparteala e ciob, nu jumatate.