AIMEE'S BLOG

Se gasesc mereu dornici sa arunce cu pietre.
De unde atata sete de a condamna fara drept de apel? Cine ne da dreptul sa judecam si de ce acceptam sa fim pusi la colt atunci cand suntem “diferiti”, contrazicand “standardele” societatii? Adica trebuie sa fim toti la fel, o multime de robotei functionand dupa cum suntem programati, fara drept la opinie proprie, la “sare si piper”, la naturalete si aport personal?
Sunt mereu unii care stiu mai bine, dau sfaturi, arata cu degetul..ma intreb cand a fost ultima oara cand s-au uitat in oglinda indelung?  Si nu ca sa se rujeze sau sa se barbiereasca, ci ca sa arunce o privire introspectiva in ceea ce ii defineste ca persoana. Sa se critice la fel de rapid si nemilos cum procedeaza cu cei din jurul lor – cunoscuti sau nu. Aaaa, nu stiu ce-i aceea autocritica, nu? Mda, fireste, sunt prea ocupati de ” curtea vecinului ” – trebuie sa stie exact ce face, ce misca, cat are, sa nu le scape nimic. Apoi ” informatia ” se toaca marunt, adica se barfeste la greu, se rade, se pune la zid, se arata cu degetul, tot tacamul. Pueril si lamentabil.

Eu zic ca e cazul sa ne vedem de treaba noastra, sa nu ne mai uitam atat pe gaura cheii sau pe vizor la ce face vecinul. Si sa ne vedem barna din ochi, pana una-alta.

” Acela care se stie fara de pacat sa arunce primul piatra “