May 5th, 2009 | 
Author: 
Am citit si comentat la un post al lui TiBi si – pentru ca universul acesta al femeilor si barbatilor este nelimitat si izvor nesecat de subiecte de discutii – am decis sa elaborez si eu putin. Venise vorba despre baietii buni, despre faptul ca femeile din ziua de azi nu ii mai cauta, ele alergand dupa alte prototipuri de barbati, alte “calitati” ale acestora, printre care, de ce sa nu recunoastem, multimea de zerouri din contul bancar.
De aspectul acesta vreau eu sa ma leg in postul de fata si de “fetitele” care il promoveaza. La materalism ma refer. Cu majuscule chiar, caci a luat proportii nebanuite, a pus stapanire pe parinti si copii deopotriva, ajungand sa devina “materie” predata la scoala vietii. Ceva care se rezuma cam asa : ” Nu fii prostuta, fata mamii, nu te mai lua dupa inima, ca o sa mori de foame. Nu poti trai din dragoste, sa stii! Cauta unu’ cu bani, sa te tina ca o printesa, sa nu-ti lipseasca nimic. “
Bine, am inteles, dragostea trece prin stomac – pe burta goala nu-ti arde de facut dragoste. DAAAAR..daca iti iei “unu’ cu bani”, chiar nu-ti lipseste nimic?? Cum ramane, totusi, cu dragostea, cu inima si cerintele/ dorintele ei? Cu atractia fizica dintre cei doi? Cu lucrurile avute in comun: gusturi, conceptii, idealuri, valori morale, familiale? Sau suma din cont le anihileaza fara drept de apel si inveti sa traiesti fara ele daca ai cu ce sa te “joci”?
In cazul acesta, totul ar fi un troc: sufletul in schimbul banilor. Da, exista si exceptii, cand bunastarea materiala se poate imbina cu multumirea sufleteasca, cu o iubire pe masura. Nu am vazut insa prea multe. Relatiile care rezista in timp sunt cele in care cei doi construiesc impreuna, trecand peste toate incercarile iesite in cale, devenind mai apropiati datorita lor, iubindu-se mai mult, apreciindu-se, descoperindu-se.
Vad prea des in jurul meu si aud comentarii ale fetelor/femeilor legate de aspectul material. Vad cum isi cresc mamele fetitele, cum le “educa” sa devina veritabile “gold digger”. Si le vad ajunse la maturitate, iesite la “vanat”. Vad cum desconsidera barbatii adevarati, sensibili, si asa pe cale de disparitie..vad cum, daca sunt casatorite cu un astfel de barbat, il tin de papitzoi, il jignesc, il inseala. Iar el va ramane cu un gust amar in urma unei astfel de experiente si va face viata mai dificila femeii cumsecade pe care o va intalni ulterior, caci barbatului respectiv ii va fi greu sa isi recapete increderea in femei, in general, sa-si deschida sufletul, sa se mai expuna. Pe drept cuvant, caci si noi (femeile) procedam la fel in cazuri similare.
Si, auzind si vazand toate acestea, vorba ardeleanului : imi repugna.
Le-as aduna pe toate femeiustile astea pe un stadion, undeva (ca “e” multe, nu de alta – “e” peste cincizeci..) si le-as spune-asa : ” Fetelor, cucuietelor, daca voua va stau in gat baietii buni, sensibili, romantici, daca vi se par plictisitori, anosti pentru ca va respecta, va iubesc, va apreciaza, pentru ca vor sa faca ceva impreuna cu voi, iar voi nu vreti sa va murdariti manichiura franceza – LA O PARTE, NE OCUPAM NOI! ”
Posted in Coltul cu opinii, Cu dragostea nu-i de glumit, Diverse | 
Tags: baieti buni, barbati, femei, gold diggers, materialism
Mda, nu sunt un absurd să zic că partea materială nu contează. Chiar dacă nu îmi place, asta e lumea în care trăim: avem nevoie de unealta numită “bani”. Cine ştie, poate că însuşi Dumnezeu a plătit pentru ţărîna din care l-a plămădit pe Adam
Principalul e s-avem grijă să rămînă unealtă, să nu se transforme în stăpînul nostru.
Numărul de zero-uri în contul bancar al unui bărbat este benefic. Dar cît mai contează pentru o femeie (repet, femeie, că alea de care zici tu în articol sunt femele doar) atunci cînd numărul ăla e direct proporţional cu numărul de zero-uri din suflet?
Aimee, femeile alea ţinute în puf de bărbaţi cu bani dar batjocorite sistematic nu sunt nici pe departe atît de fericite cum vor ele lumea să creadă. Majoritatea sunt atît de sărace sufleteşte încît nici nu sunt capabile să înţeleagă situaţia în care se află. Li se pare normală.
Cînd ai timp, încearcă să citeşti “Cartea iubirii” la mine pe blog, să-mi zici ce crezi şi dacă îţi place
PS: Cu postul ăsta, chiar ai intrat în categoria blogurilor de suflet în bookmark-urile mele
PPS: Ştiu de leapşă. N-am avut încă… dispoziţia să o prestez. Dar n-am uitat
Multi dau vina pe capitalism ca a ajuns sa ne schimbe valorile sociale in asa maniera incat sa masuram oamenii dupa posesiile materiale.
Continui sa cred ca avem nevoie cu totii de o intoarcere la origini, macar de cateva ori
“Relatiile care rezista in timp sunt cele in care cei doi construiesc impreuna, trecand peste toate incercarile iesite in cale, devenind mai apropiati datorita lor, iubindu-se mai mult, apreciindu-se, descoperindu-se.” …
cand ne-am casatorit aveam asa: 2 farfurii, 2 linguri/furculite/cutite, 2 scaune, o masa, un dulap, un pat … si o casa veche (adica praf) goala (pe ea s-a dus tot ce aveam noi atunci). acum, dupa multi ani, nu mai e goala (casa) … dar nu asta conteaza pentru noi doi cel mai mult.
in anii trecuti de atunci, am avut ocazia sa vad multe cupluri care au avut “de toate” din start … dar care n-au rezistat in timp.
io nu pot sa mai adaug nimic, totusi o intrebare ma roade: cum naiba poti sa stai in pat cu un om pt care nu ai absolut nimic? Numai gandul si imi da fiori reci pe sira spinarii.Am concluzionat ca asa cum femeile si-o fura prea des de la partea barbateasca, exista si barbati care raman parliti pe toata viata de pe urma unei astfel de relatii.Parliti sufleteste, nu material…probabil ca si material, dar nu mai conteaza prea mult dupa.Regret totusi ca avem decat o viata, atat… si daca viata asta suntem privati de sentimentele frumoase ce se nasc dintr-o dragoste adevarata, cand naiba sa mai iubim? of….
Octavian, ce înţelegi tu prin “întoarcere la origini”?
@Saturnianul: mi-ai luat vorba din gura – si eu vroiam sa-l intreb daca se refera la ce cred eu
@Octavian: in primul rand, bine ai venit aici!
Sper ca ti-a priit aceasta “mini-vacazione” 
In ce priveste cele spuse de tine – multi dau vina pe multe, dar vina si responsabilitatea faptelor noastre ne apartine in totalitate, oricat am incerca sa aruncam pisica in ograda altuia. Deci nu e vina capitalismului – poate doar a comunii primitive spre care ne (re)indreptam cu pasi marunti, dar siguri
@INTJ: va felicit si va doresc multi, multi si fericiti ani impreuna si de acum incolo! Ati inceput exact asa cum pomeneam eu, ati trecut “probele de foc” si iata rezultatul..asa sustin si eu: faptul ca ai “de toate” de la inceput este oricum o exagerare si o iluzie – la o privire mai amanuntita se pot vedea cu ochiul liber lipsurile..si de cele mai multe ori, de la ele incepe ruptura.
@Sufletica: bine ai revenit, deosebito!
Asa ma intreb si eu: n-as putea fi cu cineva de care nu sunt atrasa sau cu cineva care m-ar trata ca pe-o posesiune .
Nu vreau sa datorez unui barbat altceva decat fericirea, iubirea, respectul pe care ma face sa le simt in fiecare clipa, caci in cazul acesta ma pot recompensa usor, nu raman datoare.
De privat ne privam singuri de a fi fericiti, de a intalni iubirea adevarata si asta din diferite motive – fie pentru ca ne pierdem vremea cu cine nu trebuie, fie pentru ca nu suntem atenti la ce ne inconjoara sau pentru ca ” jelim” pe cine nu merita, micsorand astfel sansele celor ce ar vrea si ar putea sa ne castige afectiunea..
Fruntea sus si tot inainte!
@Ewa’y: exact ceea ce sustin – eu fac banii, nu banii ma fac pe mine!
Spun – si scriu – mereu ceea ce gandesc si simt. Voi continua sa fac la fel.
Sunt constienta de necesitatea existentei unei stabilitati financiare, caci te lovesti peste tot de nevoia de a avea bani pentru a-ti oferi mici placeri, a face cadouri persoanelor iubite, a ajuta pe cei nevoiasi, a-ti plati cele zilnice, si – foarte important – a te pastra sanatos.
Insa nu asta e primordial. Si da, cum spui si tu, am zis si zic: Si bogatii plang!
Si plang pentru ca au dulapurile pline de haine si pantofi de marca, garajele pline de masini de lux, seifurile pline de bijuterii, actiuni, teancuri de bani, dar au sufletele goale!..
Voi citi cartea de care pomenesti si iti voi spune parerea mea – titlul spune ca e dedicata iubirii, deci trebuie sa fie ceva interesant..
Iti multumesc de “categorisirea” la rang inalt!
Si eu am gasit multe subiecte interesante la tine, pe ..Saturn. Mai am inca de citit. Iti prieste heliul, se pare
P.S. Nici o problema cu leapsa, nu e nici o graba.
eu m-am dat batut. nu mai pot sa ma intreb chestii din astea. ce drq sa ma mai astept eu de la femei atata timp cat sunt o gramada de barbati care nu se gandesc la casatorie atata timp cat nu au fost primii pentru femeia cu care sunt.
Asa, asa! Strange-le pe toate pe un stadion! Ti-ar trebui un stadion cam mare, dar e bine sa stii locul unde poti gasi asa ceva cand ai nevoie.
@intj: ati avut o tinerete fericita. Noi aveam 1 lingura si trei furculite. Mancam ciorba pe rand, iar a treia furculita avea dintii strambi (inca o mai avem – pentru a tine minte…). Plateam mai mult de un salariu din doua aproximativ egale pe chiria garsonierei. Daca ne intrebai ce ne trebuie – raspunsul era : nimic!
intoarceri la origini: sa te duci intr-un loc salbatic de exemplu, unde regulile de la oras nu mai sunt valabile, unde nu esti bombardat zilnic de tot felu de sugestii ale programarii sociale, unde in sfarsit poti fi tu insuti/insati.
De zic eu ca societatea capitalista ne-a stricat relatiile, pentru ca ne separa cu fiecare ocazie. Daca nu esti fericit, daca nu ei persoana iubita, cumpara o casa, cumpara masina, cumpara haine…etc… te tine intr-o competitie continua. La fel si femeile, dau o gramada de bani pe frumusete.
Daca femeile si barbatii ar fi impreuna mai tot timpul, ar fi mai fericiti si nu ar mai avea nevoie sa cumpere atatea lucruri, dar asta e un lucru rau pentru societatea capitalista, pentru ca daca oamenii vor inceta sa mai cumpere ea nu mai functioneaza cum trebuie… vezi criza
@bogdanic: acum ati evoluat si nu mai mancati pe rand. daca ramaneai la nivelul ala mai ziceai ca nu-ti trebuie nimic?
@Octavian: e mai usor sa gasim vinovati decat sa ne straduim mai mult. Solutiile poate ca au trecut pe langa noi, dar am avut proasta inspiratie de a alege gresit.
@Mihai: sa te astepti, de ce nu?
La urma-urmei, cat cerem atat ni se va da.
Indivizii de care pomenesti, care nu vor sa se casatoreasca cu o fata daca nu este virgina, se vor exclude singuri – si nu pentru ca nu ar mai exista fete din acestea, ci pentru ca – sper – ele se vor destepta si le vor da cu flit, spunandu-le: “ete, fleosc! Tu esti virgin??”
Nu zic ca e rau sa fii virgina sau sa te casatoresti asa, insa asta nu trebuie sa fie o conditie impusa de barbatul ce urmeaza a-ti fi sot.
@bogdanic: pai, da, acolo, pe stadion, caci sunt constienta ca altundeva vor sta inghesuite si nici nu vor incapea toate
Felicitari si voua, numai bine si in continuare! E nevoie de cupluri care reusesc si fac lucrurile asa cum trebuie, caci e lumea saturata de casatorii pe interes si esecuri.
@Octavian: stiu, ma prinsesem din prima ca la asta te referi, dar sunt eu mai zglobie din fire
Ai dreptate, “stilul” asta de gandire a transformat multe, iar lumea – precum se vede – e usor de dus de nas..Eu zic ca nu ne folosim creierasul indeajuns, caci ar trebui sa fim capabili sa “mirosim” cand ni se trage clapa, sa stim cand suntem manipulati, sa stim sa gandim pentru noi, spre binele nostru, nu sa ni se spuna ce sa facem, cand si cum.
Draga mea, în primul rând, bine te-am găsit! Te-am adăugat deja în blog roll
Textul tău e pe mintea mea, iar pe stadion (cred că ar fi nevoie de toate stadioanele existente) am putea să le adunăm şi pe duamnele numite de tine şi pe domnii care întreţin această stare de fapt. Ştii, e ca în economie: unde e cerere, e şi ofertă.
Am făcut şi eu testul cu super hero şi am ieşit Cat woman 
)) Asta în ideea în care acum vreo 2 luni am fost la un bal mascat îmbrăcată aşa, obişnuiesc să zâmbesc prelung şi să zgârii profund, iar în viaţa anterioară sigur am fost vulpe 
)
Of topic acum
Multe idei interesante in postul tau si la fel si in comentarii, am mai citit undeva ceva asemanator si am avut si eu un post la un moment dat pe tema asta, insa tot mai putini sunt cei care inteleg despre ce e vorba, si exact cum ai spus si tu, la un moment dat e foarte greu sa mai ai incredere, si e valabil pt ambele parti.
Insa, pe scurt, ca nu vreau sa fac un post din comentariu
, am observat ca trebuie sa mergi mai departe, sa incerci si iar sa incerci, altfel nu ai nici o sansa, pt ca para malaiata nu pica in gura lui Natafleata. Totul cred ca e in gandirea pozitiva, nu are rost sa te ingropi in tristete si deprimare…
imi pare rau ca nu am suficient timp acum sa spun mai multe, dar revin
ahh, si chiar daca nu e diamant, strutul tot inghite daca straluceste…..
@LiaLia: bine ai venit, draga Lia si tu la mine!
Te-am adaugat si eu la blogroll, multumesc de linkul tau.
Faci si tu parte din blogroll de-acum si, de asemenea mersi pentru link. Poti comenta cat de mult vrei – e loc, deci revino si continua-ti ideea cand doresti.
Da, barbatii au si ei metehnele lor – o sa le vina randul si lor, nu scapa
Testul ala e chiar dragut..m-am amuzat si eu cu el
@just Dan: bine ai sosit aici, Dan!
Faza cu strutul e haioasa, ai dreptate..insa ia uite ce cap mic are, deci iti dai seama cam cat creier incape acolo, nu?
Bine te-am gasit!
Te adaug si eu imediat la blogroll. Stiu ca e loc, ar fi culmea sa se termine hartia de net
Cat despre strut, cred si eu ca e mic creierul, ca doar stomacul dicteaza la el…..
Mda, se discuta destul de mult despre asta..dar rămâne la stadiul ăsta.Adică, dacă atât le duce mintea, oricum nu se vor schimba.Cazuri sunt muuulte, tot mai multe pe zi ce trece şi nu cred că sunt în scădere..
În lumina celor spuse de Thornofrose, eu propun transplantul de minte. Şi pentru ei, şi pentru ele
Cine e pentru? Cineva împotrivă? 
Transplant de la ce?
Adica cine e donatorul?
Păi, mă gîndeam că şi oamenii cu creier mai mor
@justDan: mda..si unde nu-i cap, vai de..picioare..mai ales daca le ai lungi, ca de strut
Si ne strica noua imaginea :laugh: (as if..
)
@thornofrose: din pacate, asta e..stii cum e : “De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!”
@Saturnianul: eu zic ca pana si transplantul de care pomenesti ar fi respins de capul in care ajunge – “unidentifiable object” :laugh: :rotfl:
In plus, eu nu mi-as da mintea cuiva care nu cunoaste instructiunile de folosire :rotfl: (am fost rea sau doar haioasa la faza asta?..hehe)
Pai da, si de unde ii recunosti pe cei cu creier? Ca doar n-a fi sa imi transplantez o ata de la un politai
In cazul strutului, ce-i mai trebuie picioarele cand baga capul in pamant?
Sa si-l bage cu bolta
:laugh:
Aimee, păi o minte normală şi inteligentă are înscrise şi instrucţiunile de folosire. Deci, le-ar cunoaşte odată cu transplantul
Prin popor circula un banc grozav. Eu il stiu din frageda copilarie, a reaparut pe mailuri. O fatuca de la tara se marita din enteres cu un mare bogatas. La vreo 2-3 saptamai, ii trimite prietenei o scrisoare in care ii povasteste de Madrid, Tokyo, Dubai etc. Replica finala e ” mi dor di….ca di mama.
Morala la alegere.
@Saturnianul: da, stiu, asa ar fi normal; dar eu ziceam asa – daca transplantul esueaza, deci noul creier e “rejectat” de capul prost, hm?
@cdmitroi: nu stiam bancul :laugh:..morala se subintelege