September 30th, 2009 | 
Author: ..cu care “nu” a vrut sa ne cadoriseasca Ionut, insa pana la urma s-a gandit ca am putea pofti, daca nu ni se-apleaca 
Ideea acestei lepse consta in insiruirea a minim 5 lucruri pe care nu le-am putea face, fie din convingeri personale, fie din lipsa anumitor abilitati etc..Nu as folosi formula “niciodata nu as putea face” pentru ca..nu se stie niciodata..
Asadar, nu as putea:
.. face rau cuiva intentionat – poate se intampla indirect si neintentionat cateodata, dar sigur nu voit;
.. privi o nedreptate infaptuindu-se sub ochii mei fara sa iau atitudine intr-un fel sau altul;
.. fi violenta sau fi de acord cu violenta sub orice forma, din partea oricui ar veni ea, indiferent impotriva cui ar fi indreptata; sunt impotriva uzului fortei, a armelor de orice fel, a abuzului etc.( cu exceptiile de rigoare );
.. trai in singuratate; daca as fi absolut fortata de imprejurari, m-as adapta – insa mi-ar displace profund situatia;
.. uri pe cineva; poate a ignora – a dispretui – a ramane indiferenta, insa nu a uri .
Ar mai fi si altele, insa mi-am facut norma 
Sa se joace mai departe cu ea sufletica, Saturnianul (wake up call ) si hime.
P.S. Don’t hate the player, hate the game! 
Posted in 
Tags: 25 Responses to “Leapsa 10”
-
[...] de Aimee îmi întinde o lepşuţă în care ar trebui să susţin ce nu aş face. Greu… totuşi o să [...]
What exceptii de rigoare? Cum se impaca asta cu exprimarile “oricui, orice forma”, etc.
A game without players cease to exist. 
Se impaca asa, ca fratii
E vorba de legitima aparare, insa sunt convinsa ca ti-ai dat seama 
About the game..nici sa nu te gandesti
Bravo, vezi ca nu fu greu?
Nu fu, nu fu. Pentru tine kung fu?
Imi place treaba cu nedreptatea, oare de ce nu m-am gandit si eu la asta? Iar tu spui ca exista o diferenta intre ura si dispret? Mie mi se par ca-s cam asemanatoare. Nu poti sa dispretuiesti pe cineva fara sa-l urasti..
Nu, dispretul si ura nu sunt acelasi lucru. Dispretul are de-a face cu lipsa respectului si aprecierii fata de o persoana. Poti dispretui pe cineva fara sa urasti.
o sa dau curs mai pe seara acestei lepse. Stiam io ca de cum te intorci incepi sa imparti una, alta, cu noi
Cand ai timp, ca nu-i graba. Vezi, asa e, nu te-ai inselat
io pot raspunde la toate nu-urile tale cu as putea oricand sa:
Tu esti Gigi duru’
ne, io sunt gigi contra
Tot Gigi
mi-ai atacat-o si mie
multam 
Cu placere
Hai, ca e usurica si scurta 
Pai si da-mi exemplu de doua situatii, de dispret si de ura.. din care sa reiasa ca sunt diferite cum zici tu
Cu mare placere – e simplu
:
Un coleg de munca (sau oricine altcineva): ajungand sa-i cunosti (in)capacitatile, felul grosolan, nerespectuos etc de a fi, iti pierzi orice urma de respect pentru el dupa mai multe tentative de a fi civilizat, de a-i acorda sanse sa reactioneze altfel; avand in vedere ca “naravul din fire n-are lecuire”, evident ca nu vei putea astepta sa se schimbe ceva in persoana respectiva, caci totul e futil..asadar iti spui “je m’en fiche”, nu-l mai apreciezi, nu-l mai respecti, insa asta nu inseamna ca ajungi sa-l urasti – la urma-urmei, daca atata stie si poate, atata face, nu? Cum si de ce l-ai uri pentru ca e nesimtit? Il dispretuiesti si il ignori, mai mult n-are rost.
Ura e un sentiment extrem, puternic, profund si e de obicei indreptata impotriva celor care la un moment dat te-au ranit extrem de mult direct sau indirect, vizand persoanele iubite (viol, crima, abuz fizic, psihologic etc). Un parinte care isi pierde copilul in urma unei crime oribile va uri criminalul, sotul il va uri pe cel ce i-a violat sotia, prietena abuzata fizic de catre prieten il va uri, chiar daca se va teme de el etc..nici macar in cazuri extreme ca acestea nu este general valabila prezenta urei. Sunt persoane care iarta, desi nu uita.
Ceea ce tu imi detaliezi ca fiind dispret pare mai mult un sentiment de indiferenta. Indiferenta este cea care ar trebui sa intervina in astfel de situatii, insa respectul trebuie sa ramana. Pierderea respectului pentru o persoana (aceeasi specie “animala” cu tine, cu noi) vine, in opinia mea, dupa sentimentul de ura. Il urasti pe colegul tau ca nu se poate sau nu vrea sa se adapteze standardelor tale sau ale societatii iar apoi treci, in definitiv, in indeferenta. Evident nu vorbesc aici de ura aparuta in cazurile extreme pe care le-ai descris tu ci de “ura obisnuita”. Mi-e foarte greu sa fac diferenta intre ura si dispret, dar, ma repet asta e opinia mea si tot ce pot sa fac e sa ofer argumente solide ca sa o sustin… ceea ce din pacate, tre’ sa recunosc nu prea imi iese, e prea matinal
nu toata lumea e la fel ca tine, accepta si parerile altora.
Dar ce ti-a lasat impresia ca nu as accepta?… din contra..
@ Ionut: Pai, indiferenta face parte din el (dispret), sunt legate, deci da, asa e. Iar respectul nu ramane – cel putin in cazul meu – atunci cand e luat in raspar, caci n-are rost sa irosesc orzul pe gaste..
Ura, cum spuneam in comentariul anterior, nu apare in astfel de cazuri – e un sentiment mult prea puternic, acaparator, ce te consuma total ca sa ma las in voia lui pentru orice chestie. De fapt, nu imi incarc sufletul si mintea cu asa ceva..iar in exemplul dat de mine, ura nu-si are rostul, e ceva exagerat. Indiferenta e mai potrivita
Cu argumentele e ok – de obicei sunt “blindata” cand e vorba sa-mi sustin o parere, insa stiu sa ascult si altele si sa le accept ca existente, ceea ce nu inseamna ca mi le si insusesc daca nu imi darama mie convingerile
Deci, oricand, fara probleme, sunt dispusa si deschisa la tot felul de dezbateri
Ok! Astept urmatoarea dezbatere atunci…
Draga mea Aimee, long time no see
Cu riscul de a mă înjura (deşi nu te văd capabilă de aşa agresivităţuri), mai am o leapşă pentru tine, când vei dori să prestezi 
E cu pozeeee! Hihihihi. Pupez
Yeap, quite long
Asa e, nu le am pe partea aia, deci scapi 
Vazusem ieri ca m-ai pomenit in scopuri de prestare 
In ce priveste ideea lepsei – nice try 
Pupicesc si eu 
@Ionut: Deal!