March 17th, 2009 | 
Author: 
Lene, indolenta, comoditate..cum vreti sa-i spuneti, ideea e aceeasi. Ma uimesc unii care poseda asa ceva din plin..si nu ma refer ca deh, ai ca tot omul momente cand n-ai chef de nimic, decat sa zaci acasa, in pat, sa schimbi plictisit canalele la televizor sau alte activitati “obositoare” – o faci pe coada ta si, mai ales daca esti singur, nu deranjezi pe nimeni, nu dai socoteala nimanui..
Protagonistii sunt aceia care asa au trait de cand se stiu si nici nu se vor mai schimba, fireste. Sunt un fel de lipitori care se folosesc de organismul de care se prind pentru a executa miscarile necesare in locul lor.
Simplu, frumos, cu mainile curate, nu se obosesc, nu se deranjeaza. Si treaba se face, dar nu ei asuda. Adica smecheri, nu? Iar altii sunt fraieri ca se lasa, ca tolereaza. Cred ca peste tot exista plosnite de-astea: la munca, in grupurile pe care le frecventam, poate chiar in familie..
Si culmea e ca le merge..sug si se ingrasa..da’ nu pica dupa ce se umple, cum scrie la carte..nuuuu, vai! Au probabil o supapa de evacuare, scuipa afara si continua cu suptul. Si le merge, da, si inca cum! Unii chiar ajung departe pe spinarea altora.
Chiar sa nu simti cand te pisca o plosnita de-asta? Sa nu ii dai un bobarnac, s-o dai jos de pe tine pana nu te exsanguineaza? Ba sa-i dai!
Posted in Coltul cu opinii | 
Tags: chef, comoditate, indolenta, lene, lipitori, plosnite, smecheri, spinare
10 Responses to “LENEA E CUCOANA MARE”
-
[...] merge mai departe la Aimee si la [...]
-
[...] io pasez. Nominalizările la leapşa cu săcsul se îndreaptă către…. zuzu, invisibilul şi aimee. Nu aruncaţi cu bulgări…. please Posted in Blogareala, De plictiseala, Fun [...]
Bineinteles ca exista oriunde astfel de persoane; problema se pune in felul urmator: le acceptam sau nu? Avem tendinta sa nu le acceptam, desigur, dar uneori nu prea avem de ales. Asa se intampla la locul de munca, in familie, etc. Uneori chiar nu ai cum sa scapi, asa ca trebuie sa faci tot posibilul fie sa accepti, fie sa incerci cumva sa le indrepti. In familie de exemplu, putem opta pentru a doua varianta.
O fac cu eleganta si dezinvoltura. Te prinzi tarziu. Si te hotarasti greu sa pui sare. Culmea! Cand le dai jos – ajung sa se supere rau!
Pai, da..ca le-ai deranjat “habitatul”
@DespreSex: bine ai venit, Anamaria! In principiu e bine sa nu acceptam, sa nu toleram asa ceva, caci e un narav ce nu prea are lecuire sau doar foarte greu. Daca e vorba de cineva din familie, da, incerci sa ajuti cu schimbarea daca e posibila. Daca nu..tough love..inchizi robinetul, caci nu poti fi luat de fraier la nesfarsit si nu ajuti persoana respectiva cu nimic in a-si dezvolta o personalitate, caracter si coloana vertebrala daca inchizi ochii mereu. Iar strainii nu vor fi atat de milosi ca si familia, la o adica..
mare dreptate ai… nici bomba atomica nu cred ca ar reusi sa striveasca genul asta de lipitori…sau taratori…pacat ca se inmultesc mai repede decat iepurii… tind sa cred ca totusi este un virus care se intinde cu repeziciune…am impresia ca sunt din ce in ce mai multi. Ori cat ai incerca sa schimbi la genul acestea de persoane, nu cred ca vor prinde ceva din invatamintele primite… este nativ din pacate…cred… parerea mea.
Da, sufletico, si eu zic ca cei ce sunt asa au in sange “microbul” asta..si stii cum e cu “naravul din fire, n-are lecuire”..
- Dar muieþi-s posmagii? zise atunci leneºul, cu jumãtate de gurã, fãrã sã se cîrneascã din loc.
- Ce-a zis? întrebã cucoana pe sãteni.
- Ce sã zicã, milostivã cucoanã, rãspunse unul. Ia, întreabã, cã muieþi-s posmagii?
- Vai de mine ºi de mine, zise cucoana cu mirare, încã asta n-am auzit! Da’ el nu poate sã ºi-i moaie?
- Auzi, mãi leneºule: te prinzi sã moi posmagii singur, ori ba?
- Ba, rãspunse leneºul. Trageþi mai bine tot înainte! Ce mai atîta grijã pentru astã pustie de gurã!
Atunci unul dintre sãteni zise cucoanei:
- Bunãtatea dumneavoastrã, milostivã cucoanã, dar degeaba mai voiþi a strica orzul pe gîºte. Vedeþi bine cã nu-l ducem noi la spînzurãtoare numai aºa, de flori de cuc, sã-i luãm nãravul. Cum chitiþi? Un sat întreg n-ar fi pus oare mînã de la mînã ca sã poatã face dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împãrãteasã mare, ce-þi baþi capul!
Mi-ai amintit de Ion Creanga. Cu lenea ne confruntam de cand lumea
Of, mai Aimee, si de-ar fi fost asta singurul “microb” cu care ne confruntam.
Noroc cu sampania aia
Merci de urare
Cu placere si sa fii sanatoasa, Lala, sa ciocnim si la anul!
” Muieti-s posmagii? ” sau ” Pica para malaiata ” si cate altele..da, multi microbi, din pacate. Eu as spune ca suntem in carantina la cat de “contaminati” suntem 
Bine ai venit!