A mai trecut o saptamana..si al naibii de repede, ca de obicei..weekendul parca si mai si decat restul zilelor, desi nici ele nu se lasa mai prejos. Auzind comentarii in jurul meu, se pare ca nu sunt singura care simte ca trecerea timpului se realizeaza cu viteza melcului cand suntem copii si cu aceea a luminii cand ne maturizam ( o parte din noi
)..singura explicatie plauzibila in ce priveste perceptia aceasta – zic eu – este cea legata de stadiul in sine al vietii noastre in care ne oprim sa analizam chestia asta: copii fiind, nu aveam in gand decat pauzele si vacantele (ok, nu generalizez, caci unii poate mai aveau si altele..)
, deci e normal ca trimestrele sa ni se para ca dureaza o vesnicie si ca vacanta de vara este depaaaaaaaaaaarte rau; nu ne durea capul de ziua de maine, nu tu responsabilitati, nu tu nopti nedormite din cauza grijilor, intrebari fara raspunsuri, alea-alea..
Cu timpul, crescand si dand cu nasul in ceea ce se numeste “viata”, incepem sa le cam simtim incet-incet pe toate: colegiu/facultate, servici, eventual familie, copii, luat desaga la spinare si plecat pribeag prin lume..no, fiecare dupa puteri..si te-apasa unele..mai putin, mai mult, da’ apasa..apar nevoi, lipsuri, dorinte, se fac planuri, te trag de maneca cei doi copii facuti in vraja dragostei..si mama, ce trece timpul si cate sunt de facut!! ..si mai bifezi una-alta, dar mai raman pe lista..si se tot adauga..si mai incepi o saptamana noua, o luna noua, un an nou..si da-i, si lupta, si lupta..si ai 30 de ani, 40 ..50..si iti apar fire argintii la tample..si inca mai ai chestii de bifat pe lista..60..nepoti, pensie (daca ai bafta..)..70..iti recunosti familia cand vine sa te aniverseze (daca ai bafta..)..80 (daca ai bafta..)..si te uiti pe lista ramasa, poate, nebifata in totalitate..
Oops, a trecut viata..sucks!













Am pus eu un clopot al lui Gauss intr-un post la mine… Chestia cu “daca ai bafta” este o realitate atat de cruda incat ma infior.
Perceptia asupra trecerii timpului e legata si de cata viata ai in carca. Pentru un copil de 4 ani – un an reprezinta un sfert din viata sa – deci enorm. Pentru un mos ca mine – un an este sub 1/40 din viata. Infim…..
Interesanta aritmetica..si da, realitatea e cruda – perceptia mortalitatii, din pacate..
ce aiurea… iar imi dai de gandit !!!
Primim mereu “bobarnace” de-astea care ne dau cu capul de realitate, hime draga..nu te intrista insa – e un drum pe care il parcurgem oricum; de noi depinde in mare masura cum
Mda…ai atins un punct oarecum dureros…si eu constat de ceva vreme timpul trece cu viteza luminii…in timpul saptamanii, ma gandesc sa vina odata week-endul si cand vine week-endul, care trece cat ai clipi, imi dau seama ca deja intreaga saptamana a trecut muuuult prea repede…Si ma mai trezesc din cand in cand spunandu-mi: aoleu, e deja octombrie sau iar vin Sarbatorile…parca mai ieri a fost Revelionul trecut

Asta e…nu prea avem ce face decat sa incercam sa umplem timpul care oricum zboara cu cat mai multe momente frumoase
Corect
Nu ne dam mereu seama ca atunci cand spunem “sa treaca odata ziua de azi” sau “sa treaca luna asta” de fapt cerem ca parte din viata noastra sa se scurga mai repede, parte care nu se mai repeta..asa ca da, sa facem ca fiece clipa sa conteze! 
of… of… of… eu de cand nu am mai trecut pe aici? de ani sau de cateva zile? nu mai stiu… trece timpul repede
un subiect oarecum dureros, eu cateodata as vrea sa opresc timpul in loc. De ce? Fiindca simt ca mai am asa de multe lucruri de facut. Din pacate timpul zboara si o sa ajung sa trag linie… si???
No problem! Nici Aimee n-a mai trecut de mult!
@ sufletica: Si..vezi tu daca iti da cu virgula
Cam rar pe aici, insa banuiesc ca ai motive intemeiate – nu tin condica
Te pupicesc 
Hehe, timpul e relativ, in privinta asta recomand cartea “A brief history of time and space” de Stephen Hawking. Dar asta la nivel pur fizic. La nivelul uman.. ce ne ramane, decat sa mergem inainte, sa spunem multumesc pentru ce avem, si sa savuram micile bucurii?
My opinion exactly
ai dreptate !!!
@ hime: Multumesc
Don’t you hate when that happens? 
dar de ce trebuie sa ne batem capul cu trecerea timpului? mie imi place sa vaz ca au trecut anii si n-am realizat nimic; ma bucura cand vad prieteni stresati de trecerea timpului, pt ca mie mi-a cam stat ceasul in urma…………………….ce scriu euu aici???
e minunat.
poate un pic de adevar, dar nu sunt de parere ca tre sa ma gandesc ca maine poimaine mi se va spune “ba octogenarule, mai faci mult umbra pamantului?”.Haidem sa ne traim viata cum am invatat. Ce-o sa fie, o sa fie, o sa fie o grozavie, sa te joci cu nepotii
@ cd: Vrem-nu vrem, la un moment dat ne oprim si ne intrebam una-alta si ne apuca reflectiile “rutiere”..cum spuneam si eu insa, nu inseamna ca nu ne putem bucura intre timp de alea-alea
In ce ma priveste, mai am pana la nepoti.. 