Un subiect care mi-a atras atentia – caci a revenit in discutie de cateva ori in ultimul timp in ce ma priveste – este acela al datoriei parintilor de a-si tine copiii in scoala pana la adanci batranete..sau, ma rog, colegiu, facultate, ce-o fi. Daca e sa fie.
Deci..unii sustin ca “turcul” (= parintii/ parintele) este obligat sa plateasca scolarizarea copilului/copiilor, ca este responsabilitatea lor, ca trebuie sa puna bani deoparte de cand sunt ei mici, eventual de cand afla femeia ca e insarcinata.
Bineeee. Insa..eu am zis si zic asa: ce te faci daca respectivii copii nici macar idei vagi nu vor avea sa continue cu invatatul dupa ce termina liceul? Daca se multumesc cu diploma respectiva si gata, isi pun ghiozdanul in cui, pe motiv ca “nu merita sa inveti in ziua de azi”, “daca muncesti esti prost”, “de ce sa mergi la scoala, cand poti sa faci bani?” si alte scuze de genul acesta..te agiti, te zbati, tipi, le explici cu binele, cu raul, dar degeaba, nu le schimbi parerea. Eventual isi mai iau si lumea in cap ” ca sunt stresati, presati, neintelesi si vor sa-si traiasca viata cum vor ei, nu tu”..
Ce e de facut atunci? Ramai de papagal..te-ai agitat toata viata, ti-ai tras de la gura, te-ai sacrificat, n-ai mers in concedii, nu te-ai mutat intr-un apartament mai spatios, ai renuntat la eventuale vise, dorinte personale pentru ca “e responsabilitatea ta” sa iti tii copilul in scoala..dar eu zic : responsabilitatea copilului unde e, hmm? Adica de ce DOAR parintii trebuie sa se zbata, sa-si doreasca un viitor mai bun pentru odrasle, in timp ce acestora li se falfaie?..Unde este aportul lor, dorinta lor, sacrificiul lor?
Este aceasta o mostenire, o traditie, a-ti trimite copilul la “scoli inalte”? Este refulare iscata din dorinta de a reusi prin ei ceea ce n-au reusit parintii la vremea lor? Spirit de turma? Sau este gandul la copii si la binele lor, chiar daca de multe ori acestia nu sunt intrebati ce-si doresc EI de la viata? Poate cate putin din fiecare..
Mie nu mi se pare corect sa astepti de la parinti sa traga in continuare - mai ales cand vezi si stii ca s-au zbatut mereu ca sa iti fie bine si au facut-o cu brio pana la 18-19 ani - iar tu sa stai sa-i privesti, sa nu misti un deget..de ce sa se bage ei in datorii?.. mai ales daca pe tine oricum nu prea te intereseaza facultatea, o faci doar pentru ca e la moda, pentru ca se poarta sa ai diploma lipita pe pereti, poate pe un profil total lipsit de aplicabilitate, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca ai putea fi total afon in domeniul studiat..
Nu ma refer la tinerii care au simtul datoriei, isi vad de treaba, merg la cursuri, o fac cu constiinta ca este ceva necesar asigurarii unui viitor linistit, stabil si mai pun si umarul sa-si ajute parintii pe langa casa, eventual cu o mica slujba ici-colo pentru a avea bani de buzunar, carti, materiale, sa mai ia din povara financiara de pe umerii acestora.
Ma refer la “paraziti”. Care sunt asa de mici, si cresc, se dezvolta, se ingrasa si sug fara jena. Si nu cad, precum lipitorile, cand se umplu. Nu. Raman agatati in continuare si sug.
Pana cand, dom’le? Si ca ce chestie sa intretii parazitismul, chiar daca – sau mai ales daca – este in curtea ta?
O plati turcu’, da’ la o adica, te scoate si la produs.. ![]()
(sursa foto: Google)
23 Responses to “Turcu’ plateste”
-
[...] http://de.treaba.ro/turcu-plateste LOVE IT? SHARE IT!Dacǎ ţi-a plǎcut, dǎ link-ul mai departe [...]













No, io nu sunt de acord cu asta. În primul rând,în anumite situații când vezi că nu o scoți la cap cu ideile lor, îi lași să suporte consecințele faptelor pe care le fac. Și vorbesc încă de mici, când își doresc să facă anumite lucruri pe care tu ca părinte știi că nu le pot face. Așa pot învăța să fie responsabili. Să înțeleagă că orice decizie are consecințe și că trebuie să și le asume. E o mare greșeală a părinților atunci când dă totul copilului ..de-a gata. Dar.. fiecare cu mentalitatea lui..
Asta zic si eu – copilul trebuie sa isi puna mintea la contributie, sa invete sa aprecieze, sa isi aduca aportul, sa isi asume raspunderi. Nu pica para malaiata mereu.
Asa isi creaza “crusta” pentru a supravietui in jungla de-afara.
e un fel de “implinire” a parintilor prin copii lor. de cele mai multe ori se trage de la parinti toata chestia. ei n-au avut posibilitatea de a face “mai mult” la timpul lor, asa ca isi indeplinesc visele prin copii lor. ii imping de la spate, spunandu-le ca asa e bine si ca TREBUIE.
Si asta este o posibilitate, da. Frustrarea venita din neimplinirile proprii..
Sunt de acord cu Escu, mai ales ca mama tot timpul se da exemplu pe ea si spune TREBUIE sa inveti, sa ajungi undeva
la un mom ajungi sa crezi si tragi tare
Si tragi?
Spui că vorbeşti de “paraziţi”. Păi ăştia sunt încurajaţi chiar de părinţii lor să fie paraziţi. Am avut destui colegi în facultate care recunoşteau că ei nu vor să vină la facultate, dar aşa vor părinţii. Şi dacă nu se duc, nu le dau bani de buzunar, nu le iau maşină, etc.
Culmea e că pe părinţi nu îi interesau să şi înveţe, să aibă rezultate. Doar să aibă o diplomă. Dădeau şpagă la profesori şi aşa treceau examenele.
Cîţiva dintre colegi nu i-am văzut deloc în 4 ani de facultate: nici la cursuri, nici la examene, nici măcar la licenţă. Şi au apărut pe lista de licenţiaţi cu note frumuşele. Aşa că…
De multe ori parintii sunt cei ce formeaza mentalitati gresite in progeniturile lor, deci ei sunt principalii vinovati. Insufla lenea, parvenetismul..si-apoi se mira ca nu-i mai pot dezlipi de ei si nu sunt buni de nimic..
Hmmm! De multe ori se auzea – pe cand eram io tanar – expresia:
- Copilul meu sa invete! Am muncit eu destul, nu vreau ca plodu’ sa mai munceasca.
Niciodata n-am inteles asta. Pe de o parte nu inteleg ce sa faca? Sa fure?
Pe de alta parte, nu inteleg de ce perceptia generala era ca cei care invata nu muncesc sau ca doar cei fara scoala muncesc.
Traim o lume deformata.
Deformata, zau! Munca a devenit ceva rusinos. Parca toti ar trebui (sau ar putea)sa fie medici, avocati sau ingineri (no pun intended
)
Ciudate mentalitati, pe bune..parca nici sa ma mir nu imi mai permit.
Avem o problema de perceptie. Razbate din comentariul tau. Adicatelea, medicii, avocatii sai inginerii nu muncesc? Iti fac eu cunostinta cu niscaiva….
Absolut deloc. Toata lumea munceste, tocmai asta e ideea – si cei enumerati, si alte categorii. Comentariul meu e legat de faptul ca mai toti parintii si-ar dori copiii “membri” ai categoriilor enumerate mai sus, parca exact din motivul spus de tine – ca si cand asta le-ar scuti odraslele de munca..
De cunoscut cunosc si eu din fiecare grup – competenti, priceputi, harnici
Daca stateam dupa banii mamei nu vedeam liceul, marea, muntele, facultatea, “bairame”, chitara, masina, bautura etc.
Si cumm zic aia de la Parazirii “urasc copii de bani gata, ca iti vorbesc pe nas, de sus…”
Deci ai facut-o singur – poftim, exemplu de reusita!
Bravo tie, mey, mitroi! Te pot folosi ca material didactic? 

Cu sclifositii de care pomenesti..don’t get me started on them
depinde de situatii , cred ca un parinte isi da seama atunci cand un copil are aptitudini , isi da silinta…sunt copii si copii ! Oricum copii trebuiesc educati !
Ar trebui, da. Incepand cu cei 7 ani de-acasa..insa cand aceia lipsesc, restul nu prea mai au sansa..
e vina parintilor daca nu iti ofera un climat propice pt invatat. e vina copiilor daca nu acorda atentie parintilor. educatie cu sila,… nu merge si sunt de acord ca parintii sa-ti plateasca scolarizarea copiilor. asa au fost ajutati si ei.
anda:
Sa plateasca daca si atat cat isi permit, caci nu toti parintii au avut parinti la randul lor care sa le plateasca studiile, chiar daca si-ar fi dorit s-o faca..
Ce Panda ti-ai tras
Parazitii astia nu vor fi niciodata in stare sa faca ceva. Sunt retarzii pentru care se zbat parintii, pentru care nu dorm noaptea, ca sa le ajunga copiii bine. Ei o tin in petreceri si cheltuie bani cu nemiluita. Nu ma refere doar la copiii de bani gata, aia au alt procentaj de retard, ci la copiii oamenilor obisnuiti, salariati sfidator, care lucreaza pe branci ca sa aiba studentul lor bani de Mall.
Bine ai venit aici, Liviu.
)
Da, sunt plosnite care nu fac decat sa profite de slabiciunea/complexele parintilor, fara jena. Insa sunt de parere ca astfel de indivizi se vor elimina singuri la un moment dat, mai ales intr-o lume in care profesionalismul este o conditie sine qua non (exista o astfel de lume, nu?
“ce te faci daca respectivii copii nici macar idei vagi nu vor avea sa continue cu invatatul dupa ce termina liceul?”
Te duci, in sfarsit, intr-un concediu!
In primul rand bine ai venit aici, Sofia

Referitor la raspuns: ideea asta e – daca iau o decizie e clar ca trebuie sa fie pregatiti sa suporte consecintele acesteia..
Deci, viva concediul!